| REZUMAT: |
Așa-zisa tranziție post-1989 este surprinsă prin prisma angajamentului pro-european al
clasei politice fragile conturate la mijlocul primului deceniu de după comunism, ca studiu de caz
al unei rarisime constante într-o perioadă acablată de regrese și derapaje anti-democratice. Din
nou, nu vom insista asupra momentelor bine-cunoscute ale acestei epoci cu limite temporale
ambigue, ci vom opta pentru studiul actualității Declarației de la Snagov, un moment neașteptat
de important, precum și pentru identificarea elementelor de sorginte comunistă care s-au
încăpățânat să persiste în societatea românească de-a lungul tranziției. De la elemente de vocabular
până la nostalgii bizare, aspectele identificate dau măsura unor transformări titubante, îngreunate
de dificultatea paradoxală de a renunța la un trecut adesea aprehendat. |
|