| REZUMAT: |
Cultura muzicală corală reprezintă pentru Istoria muzicii românești
o îmbogățire a discursului muzical autohton și o ancorare a acestei
culturi în inima unei tradiții europene ce își are rădăcinile în
Renaștere. Deși tradiția muzicală a Bisericii Ortodoxe Răsăritene a inițiat,
dezvoltat, conservat și promovat o cultură muzicală preponderent vocală
și monodică, acest fapt nu a împiedicat pătrunderea în această Biserică a
unei muzici corale polifonice, care a suportat diferite infl uențe stilistice de
limbaj și exprimare împrumutate din școlile naționale consacrate, atât din
Răsăritul Europei (în special Rusia), cât mai ales din Apusul Europei (Italia,
Franța și Germania). Așa se face că putem vorbi de „stilul rusesc” în muzica
bisericească corală ortodoxă, de „stilul italian” și de „stilul german”, stiluri
de cântare despre care se va vorbi în capitolul I al acestei lucrări. |
|