REZUMAT: |
Creștinismul contemporan este supus tensiunilor
timpului. După două mii de ani, timp în care a călăuzit destinele
atâtor oameni, ce au îmbrățișat credința în Hristos, după ce a
fost o prezență în istoria omenirii și și‐a exercitat misiunea sa
trecând prin schimbările Antichității, Evului Mediu și Epocii
Moderne, după ce a coabitat ca putere spirituală într‐o lume din
ce în ce mai secularizată, și mai ales după ce a modelat gândirea,
valorile morale, expresiile artei sacre, creștinismul mileniului
trei este în pragul unor schimbări radicale.
Marginalizat, împins spre periferia preocupărilor unei
societăți pragmatice, într‐o lume preocupată de lupte pentru
putere, de păstrarea și ocuparea unor influențe în mecanismele
mondializării, într‐o lume gata să săvârșească războaie pentru
a susține diferite modele de „Noi Ordini Mondiale” pe harta
geopoliticii lumii, creștinismul se manifestă la ora actuală în
intimitatea spațiului privat și în adâncul inimilor celor ce cred,
sfera publică pierzându‐și treptat reperele unei înțelepciuni
divine revelate în istoria acestei lumi trecătoare și mereu în
schimbare. În acest context credința este mai autentică, real
trăită sau real respinsă de omul contemporan, însă își pierde din
tăria de a‐și transmite valorile și cunoștințele în plinătatea
tezaurului credinței care a fost încredințat Bisericii. |