REZUMAT: |
Lucrarea de față propune un demers istoriografic prin care se încearcă o
completare a istoriei națiunii române dinlăuntrul statului dualist, un capitol
nou al istoriei ecleziastice circumscris în mod special cercetării istoricilor laici.
Demersul întreprins, chiar dacă pe ansamblu propune o viziune pozitivistă, în
fapt acesta prezintă și o opțiune imagologică, un excurs istoric asupra mentalităților
timpului, sintetizat în așa-numita istorie trăită. Primul Război Mondial
a beneficiat în ultima perioadă de o preocupare accentuată în istoriografia
străină și românească, înregistrându-se astfel o multitudine de lucrări și studii
asupra acestei teme.
Ca atare, cercetarea noastră se circumscrie în această
direcție istoriografică de elucidare a problematicii complexe a acestui eveniment
major din istoria umanității, așa încât el se ipostaziază ca un studiu de
caz asupra impactului pe care războiul l-a marcat învățământului teologic din
Banat și Arad. În fapt, preocuparea noastră scrutează starea de ansamblu a
societății din acest teritoriu, implicit a Bisericii Ortodoxe Române în preajma
și, în mod special, în perioada 1914–1919. Analiza întreprinsă trebuie asimilată
drept un studiu de caz, mai ales că situația banato-arădeană din perioada
conflagrației a fost cu totul diferită față de cea a Transilvaniei, deoarece aici
ostilitățile militare, administrația maghiară și cea sârbă s-au prelungit până în
vara anului 1919, abia atunci putând vorbi și despre unirea administrativ-politică
a provinciei cu Regatul României. |