REZUMAT: |
Lectura este o activitate caracteristică ființei umane, este un
moment regenerator în existența noastră, asemenea unor oglinzi care
oferă alternative ontologice. În ultimii ani, lectura și ipostazele cititorului
sunt teme frecvente în studiile de specialitate atât în spațiul străin, cât și
în cel românesc. În cercetarea noastră am încercat, pe de o parte, să
reprezentăm dimensiunea estetică și existențială a lecturii ficționalizate
și, pe de altă parte, să configurăm o „stilistică a existenței” în universul
romanesc al literaturii.
Ficțiunile sunt prezente în orice timp, în orice loc, în orice
societate și încep o dată cu istoria umanității. Oamenii au nevoie de ficțiuni,
iar acestea sunt lumi situate „la limitele tărâmurilor ontologice”, sunt
„reconstituiri ale organizării înseși a lumii prin intermediul înlănțuirii
cuvintelor și al dispunerii lor în spațiu”. Oamenii fie își creează propriile
„ficțiuni” (precum povestașul lui Llosa) și în acest caz intră în joc
„aptitudinea noastră de a construi viața ca pe o narațiune”, fie explorează
și re-creează ficțiunile altora (precum cititorul lui Schlink). |