| REZUMAT: |
Învățarea, munca și creația nu s-ar realiza în afara jocului, după cum
acesta nu poate să nu fie purtătorul principalelor elemente psihologice de
esență neludică ale oricărei ocupații specific umane. Utilizarea jocurilor
reprezintă una dintre principalele tendințe ale diversificării metodologiei
didactice, ca expresie a creșterii nevoii de eficiență a actului educativ, pus
față în față cu cerințele tot mai exigente ale unei lumi în continuă schimbare.
Ca expresie a dorinței de permanentă modernizare a strategiilor didactice,
asistăm astăzi la o reconsiderare a jocului ca metodă activă, eficientă și
corespunzătoare particularităților de vârstă ale preșcolarilor și școlarilor. J.
Piaget (1971) precizează că „toate metodele active de educație ale copiilor cer
să li se furnizeze acestora un material corespunzător pentru ca, jucându-se,
ei să reușească să asimileze realitățile intelectuale, care altfel, rămân
exterioare inteligenței copilului”. Metodologia diversificată, îmbinarea
dintre activitățile de învățare în grup, sub formă de joc, cu activitățile de
muncă independentă reprezintă o cerință primordială în educație. |
|