| REZUMAT: |
Dacă oprim, pentru un prim moment, privirea la suprafața lucrurilor, vom constata fără dificultate că acest cuvânt, comunicare, împreună cu „rudele” sale din familia lexicală, cele din câmpul lexico-semantic și cele din seria sinonimică, este/ sunt foarte prezent(e) în vocabularul actual, atât la nivelul limbajului științific, cât și la acela al limbajului colocvial, cotidian. Este urmarea firească a faptului că, în sine, activitatea de a comunica (oricum am numi-o: a vorbi, a afirma, a dialoga, a dezbate, a contesta, a discuta, a declara, a transmite, a publica, a informa, a semnala, a posta, a distribui, a comenta șamd.) este percepută ca fiind una dintre cele mai importante, dacă nu chiar cea mai importantă, dintre toate cele pe care le desfășoară individul contemporan. |
|