| REZUMAT: |
Sintagma tradițională „omul potrivit la locul potrivit”, ce stabilea în trecut o poziție precisă, stabilă, fixă pentru fiecare angajat la locul de muncă, impunând politica administrării resursei umane în companie și viziunea pe termen lung în cadrul acesteia, a fost constrânsă de provocările actuale să cedeze locul conceptelor ce vizează flexibilitatea și mobilitatea resurselor umane, procesele de învățare continuă, lucrul în echipă și proiecte, adaptare, schimbare și dezvoltare organizațională în noile matrice organizaționale ș.a.m.d. În prezent, actul muncii se desfășoară mai mult ca oricând în echipe dinamice, în activități interdisciplinare, în structuri ce transcend limitele de spațiu fizic și timp, în medii virtuale, în organizații ce pot asimila episoadele de schimbare și rearanjare structurală. Situațiile de viață pe care le parcurgem astăzi ne relevă și subliniază încă o dată ideea că studiul organizațional este unul vital pentru angajat, pentru echipa din care face parte, pentru organizația unde acesta activează. În acest sens, persoanele petrec o mare parte din timpul alocat viețuirii și timpului individual la locul de muncă, acolo unde stabilesc multiple interacțiuni profesionale și sociale, acolo unde se formează continuu, dezvoltându-se personal și profesional, într-un sector ce poate fi considerat realmente parte centrală a existenței și viețuirii noastre de zi cu zi. |
|