| REZUMAT: |
Perspectiva volumului este, deci, teologică, nu în
mod simplu istorică, Omul Iisus Hristos reperat pe traseul
istoriei umane fiind recunoscut și drept Dumnezeul
coborât în timp pentru a recupera omenirea întreagă.
Cum a fost posibilă dubla identitate? De om istoric și
Dumnezeu supratemporal, de om natural și de entitate supranaturală? (Dar cum e posibilă dubla identitate a
fotonului de lumină ca „undă” și „corpuscul” simultan?)
Ne răspunde într-o manieră liturgică troparul: „...în
mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu,
în Rai cu tâlharul și pe tron împreună cu Tatăl, toate
umplându-le, cel ce ești necuprins”. Iar dogmatica ne
nuanțează că unirea dintre dumnezeire și umanitate în
aceeași entitate s-a făcut „...în mod neamestecat și
neschimbat, în mod neîmpărțit și nedespărțit”. |
|