| REZUMAT: |
Fiecare audiție reprezintă, la un anumit nivel de înțelegere, întâlnirea dintre
doi artiști al căror scop comun este spectacolul de teatru. Este momentul în
care are loc primul schimb de informații, primul pas spre cunoașterea reciprocă.
Relația de subordonare, în cadrul căreia regizorul este autoritatea dominatoare,
unica legitimată să conducă procesul de creație, să‑l coordoneze
sau să‑l cenzureze, fără ca actorul să poată contribui în mod hotărâtor, se
manifestă, în anumite proiecte, încă din timpul castingului. Poate actorul, la
rândul său, să‑l inducă în eroare pe regizor, preluând controlul, manipulându‑l
oarecum? Sau, mai degrabă, se poate vorbi despre un parteneriat, un
dialog între egali, un raport în cadrul căruia trebuie să ții seama de celălalt,
de ofertele lui creatoare, de comportamentul său, iar acceptarea sau refuzul
colaborării e un drept al ambelor părți? Întrebări cum sunt cele de mai sus
trebuie corelate cu o altă premisă a acestei lucrări, legată de caracterul eminamente
creativ al castingului, a cărui desfășurare îți permite să intuiești
personalitatea artistică a regizorului, interesele sale de creație, căutările sale,
maniera sa de lucru, informații care prefigurează deja atmosfera repetițiilor
viitoare. |
|