Pe teritoriul actual al României, activitatea judecătorească a apărut şi a evoluat odată cu organizarea statală. La început, activitatea judiciară era realizată împreună cu celelalte activităţi ale statului, neavând un caracter independent şi nefiind exercitată de persoane specializate. După Unirea din 1918, a existat o preocupare de armonizare a legislaţiei pe întregul teritoriu naţional, inclusiv în ceea ce priveşte organizarea puterii judecătoreşti.

Conform unor documente păstrate de Serviciul Judeţean Cluj al Arhivelor Naţionale se atestă că organizarea judecătorească în Cluj îşi avea un statut bine definit, atestat încă din secolele XI-XIII. Astfel, vechiul castru Cluj, ce funcţiona ca unitate administrativă, avea pe lângă comitele regal, ca reprezentant al puterii centrale, dregători cu îndatoriri specifice. Între aceştia, comitele curial (comes curialis) era mai marele administraţiei şi al justiţiei.