| REZUMAT: |
În aprilie 2011 mass media occidentală relatează că renumitul artist
chinez Ai Weiwei a fost arestat în Beijing de autorități (Branigan și Watts
2011; Richburg 2023), aparent sub acuzația de subminare a puterii de stat,
într-o acțiune mai largă de aducere sub control a vocilor critice la adresa
regimului. Detalii cu privire la anchetă date publicității de presa aliniată
regimului arată, însă, că, într-o țară în care „nu există dizidenți” (Barmé 2011), Ai a fost reținut și anchetat pentru infracțiuni economice ale companiei pe
care o fondase (numită „FA KE”) și de moravuri (bigamie, răspândire de
imagini pornografice) (Eimer 2011; Sui-Lee 2012). Este, de fapt, modul de
operare obișnuit al autorităților de anchetă și urmărire, cunoscut și din alte
regimuri totalitare, prin care erau evitate acuzele de încălcare a drepturilor
omului (Jim 2013:47). După 81 de zile de detenție și interogatorii într-o locație
care nu a fost dezvăluită public, Ai va fi cercetat în continuare sub arest la
domiciliu pentru aceste infracțiuni pentru încă un an, fiind în cele din urmă
amendat pentru infracțiuni economice cu o sumă importantă (Întregul
proces este documentat de Ai Weiwei, devenind ulterior producția
cinematografică „The Fake Case” Johnsen 2013). |
|