REZUMAT: |
În acord cu definiția dată de către Sextil Pușcariu
limbii, pe care marele lingvist român o consideră „cel
mai scump patrimoniu național” (ALR I/I 1938: 9),
demersul de față reprezintă o încercare de tezaurizare a
unui grai românesc transilvănean a cărui continuitate, în
cosmopolitul secol XXI, se află tot mai mult sub semnul
întrebării. Prin urmare, prezentul studiu se constituie
într-o monografie lingvistică a unui vechi sat transilvănean
eminamente românesc: FELEACUL Clujului.
Perspectiva pe care o abordăm este aceea a lingvistului
dialectolog, coautor al Atlasului lingvistic român pe
regiuni. Transilvania și, nu în ultimul rând, a vorbitorului
nativ al graiului din această localitate.
Ne-a fost călăuză, în acest demers, o afirmație a lui Sextil
Pușcariu, din Limba română I (1940: 15–16): „Datoria
lingvistului este să se transpună în mentalitatea subiectului
vorbitor. Când lingvistul își studiază limba maternă,
fiind și subiect vorbitor în aceeași persoană, are marele
avantaj de a fi stăpân pe structura internă a graiului supus
cercetării sale”. |