Slujirea în limbajul mimico-gestual este o metodă și o cale nouă de pastorație
care vine în întâmpinarea credincioșilor surzi și a cerințelor lor actuale, îmbinându-se
armonios cu metodele clasice de pastorație care rămân mereu valabile.
Prin intermediul acestei abordări, Biserica devine lucrătoare și în fața
credincioșilor deficienți de auz, cateheza în acest limbaj familiarizându-i, cu bogăția
simbolico-teologică a tezaurului cultului ortodox și a artei bisericești. Bucuria și
încântarea lor sunt evidente căci până acum nu au avut ocazia de a li se expune învățătura
de credință ortodoxă pe înțelesul lor și mai ales în limbajul lor.
Dar, mai mult decât atât, cea mai frumoasă realizare este transpunerea cultului în
limbajul mimico-gestual, în special a Sfintei Liturghii. În acest fel, deficienții de auz
sunt în măsură să se împărtășească, în deplină cunoștință de cauză cu Trupul și Sângele
Mânuitorului, la masa euharistică. |