| REZUMAT: |
Sfintele Taine, în învățătura ortodoxă, constituie axul central al vieții spirituale și sacramentale, fiind, în același timp, expresia și mijlocul prin care sfințenia se împlinește în viața credincioșilor. Într-o lume marcată de suferință și alienare, Sfintele Taine se oferă ca izvoare de vindecare și viață nouă în Hristos. Ele sunt, în esența lor, întâlniri sacre și tainice cu Dumnezeu, momente în care cerul și pământul se întrepătrund, și în care credincioșii sunt chemați la comuniunea cu Dumnezeu. Această comuniune nu este înțeleasă și nici nu este o abstracție teologică, ci o realitate concretă, resimțită și trăită în adâncul ființei. De aceea, prin Botez suntem înmormântați împreună cu Hristos și înviați la o nouă viață; prin Mirungere, suntem pecetluiți cu darul Duhului Sfânt; prin Euharistie, ne unim în mod real cu Hristos, fiind parte a Trupului Său mistic, Biserica. Fiecare Taină, în particularitatea sa, dezvăluie o parte a misterului mântuirii, conducându-ne pe calea transformării interioare și a sfințirii vieții. |
|