| REZUMAT: |
Lucrarea actuală [Pentarhia, vol. III / 3, Πενταρχίας, τόμος III / 3, Biserica Asiriană (Nestoriană) / Ασσυριακή (Νεστοριανή) Εκκλησία, este împărțită în două părți:
Prima parte, precedată de Izvoare și literatură de specialitate, tratează Biserica în primele secole: Sinodul Apostolic, despărțirea creștinilor de Templu și de sinagogă, schisme, erezii, secte școli și Canonul Bibliei, cu versiunea canonică și scripturile apocrife, este o prezentare retrospectivă a Bisericii primare, înainte de primul Sinod Ecumenic, de la Niceea (325), respectiv de cel de la Efes (431).
Capitolul întâi poate fi considerat și un fel de preambul, privind evoluția Bisericilor Vechi Orientale, înainte de Niceea, 325 și până la evenimentele de la Efes, din anul 431 și de la Calcedon, din 451, care au marcat și începutul sciziunilor sau a despărțirilor de Biserica Universală, mai întâi a asirienilor (nestorienilor) și apoi a monofiziților (sirieni, armeni, copți, etiopieni, mar-tomiții din Kerala-India etc.). Parcurgând acest prim capitol, cu tot spectrul lui de schisme, erezii și secte, îți pui pe bună dreptate întrebarea, cum de a mai rămas ceva autentic în tot creștinismul și nu a ajuns să fie cu totul denaturat și falsificat. Că nu s-a întâmplat așa, este meritul teologilor și ierarhilor greci, cu spiritul lor speculativ și polemic, care au rezistat până la urmă tuturor curentelor contrare și eretice, care s-au abătut asupra Bisericii.
A doua parte sau Capitolul al doilea prezintă Biserica Asiriană de Răsărit, desprinsă din Patriarhia Ortodoxă a Antiohiei, această biserică orientală fiind pe nedrept numită nestoriană sau preefesină. Capitolul al doilea se încheie cu Varia, unde ne ocupăm de Sfinți și de personalități din lumea asiriană:
a. Asirieni (Nestorieni);
b. Biserica Chaldee sau uniții cu Roma etc.
|
|