| REZUMAT: |
Delincvența la tineri constituie frecvent un subiect semnificativ de discuție la nivel global și național, fiind percepută ca o entitate conexă cu mecanismele globale ale societății. Aceasta include familie, instituțiile educative, procesul educațional, credințele religioase, interacțiunile umane, standardele și regulile sociale, privarea de oportunități, lipsa resurselor, ostracizarea și dezorganizarea colectivului social (Rădulescu & Dâmboianu, 2003; Agnew, 1992; Murzea, 2015). Tendința delictuală a tinerilor a cunoscut o creștere semnificativă la scară mondială în perioada finală a secolului XX (Rutter et al., 1998), iar la stagiul domestic, comportamentul delincvent reprezintă în continuare o dificultate relevantă privind pre-valența acestui fenomen. |
|