| REZUMAT: |
Cuvântul Sfintei Scripturi a constituit întotdeauna centrul vital al experienței
religioase și culturale a creștinismului răsăritean. În Biserica Ortodoxă, interpretarea
Scripturii este marcată de o legătură profundă între cercetarea rațională și acțiunea
divină în istorie. Spre deosebire de abordările exclusiv raționale, tradiția patristică
ortodoxă nu separă misterul de rațiune, ci le îmbină, creând o hermeneutică ce
își trage seva din Duhul Sfânt și din experiența vie a Bisericii. Exegeza ortodoxă,
indiferent de contextul lingvistic – fie românesc, slav sau grec – păstrează aceeași
esență: este o exegeză pnevmatică și eclesiologică, izvorâtă din Liturghie și destinată
să grăiască atât pentru vremurile biblice, cât și pentru cele contemporane. |
|