| REZUMAT: |
Icoanele, prin înseși natura lor, sunt menite să facă parte dintr-un circuit
liturgic în care edificiul de cult deține un rol dominant. În cadrul locașului de
rugăciune, imaginea și cuvântul rostit/cântat trebuie să fie într-o deplină armonie și
interdependență. Din acest considerent se impune să corelăm arta iconografică cu
imnografia pentru a desluși cu mai multă acuratețe mesajul teologic al vizualului.
Prim urmare, perspectivele liturgice vin în completarea primelor două structuri,
conturând modul de experiere și mărturisire a realităților spirituale în cadrul eclesial.
În cadrul demersului nostru am făcut apel la cântările cele mai reprezentative
ale unei sărbători pentru a întregi detaliile deja menționate. Aceste cântări sunt
troparul, condacul, icosul, dogmatica glasului de la slujba Vecerniei și luminânda.
Această selecție a fost determinată de conținutul sintetic și teologic pe care aceste
imne îl promovează. Acolo unde s-am considerat de cuviință am făcut apel și la alte
cântări din cadrul ritualului Vecerniei și Utreniei sau din imnul Acatist. |
|