Prefaţă. Lucrarea \"Racheta spre spaţiile planetare\", elaborată în urmă cu 80 de ani de Hermann Oberth,
impresionează şi astăzi nu numai prin caracterul ei vizionar cât, mai ales, prin modernitatea şi
eficienţa ei, caracteristici pe care, însă, doar timpul le-a consacrat.
Nu putem şti care ar fi fost soarta lucrării, şi a autorului ei, fără acel mai 1923, la Universitatea
din Cluj, dar, cu certitudine, aprecierea ei ar fi întârziat şi nici forţa savantului nu ar fi fost aceeaşi.
Este de remarcat că Hermann Oberth, după renunţarea la studiul medicinei la universitatea din
München, a optat pentru fizică la Universitatea din Cluj şi după un periplu european pe la prestigioasele universităţi germane din München, Göttingen şi Heidelberg s-a reîntors la Cluj pentru a-şi finaliza studiile.
Cu toate că, la Heidelberg, Hermann Oberth a primit aprecieri favorabile atât de la astronomul
Max Wolf cât şi de la fizicianul Philipp Lenard, laureat al premiului Nobel, el nu a reuşit să obţină
acceptarea \"Rachetei spre spaţiile planetare\" ca lucrare de licenţă, pentru că \"pentru astronomi
era prea tehnică, pentru constructorii de maşini prea fantastică, iar pentru medici departe de orice
realitate\", aşa cum arăta într-o comunicare, în 1971, Dr. Erna Roth-Oberth, fiica savantului.
Şansa lui a fost, fără îndoială, întâlnirea cu Augustin Maior. Cine ar fi fost mai potrivit pentru a
aprecia mai bine rigoarea demersului fizico-matematic, care se regăseşte pe tot parcursul lucrării,
decât fondatorul primei şcoli de fizică teoretică din România? Şi cine, în acelaşi timp, ar fi avut
competenţa necesară în a aprecia mai profound realismul şi fineţea detaliilor tehnice de execuţie a
rachetelor preconizate decât absolventul Politehnicii din Budapesta, inventatorul telefoniei multiple?
Răspunderea unui verdict favorabil nu şi-o putea asuma decât cineva cu o pregătire multidisci-
plinară. Universitatea din Cluj a avut un asemenea om, pe profesorul Augustin Maior, şi Hermann
Oberth a avut inspiraţia să-i prezinte rezultatele. Respinsă la Heidelberg, acceptată la Cluj, lucrarea
\"Die Rakete zu den Planetenrăumen\" îşi va începe în acelaşi an urcuşul celebrităţii, în Germania,
prin apariţia la editura Oldenbourg.
Dacă primele două capitole ale lucrării l-au consacrat pe Hermann Oberth ca fondator al zborurilor
cosmice, elementele de fiziologie şi psihofiziologie din ultimul capitol, formulate cu mai bine 40
de ani înainte de a fi fost experimentate în zborurile cosmice cu echipaj uman, i-au adus
recunoaşterea în istoria ştiinţelor medicale ca pionier al medicinei spaţiale.
în limba română lucrarea va fi pentru prima dată tradusă în 1994, la a 100-a aniversare a naşterii
savantului Hermann Oberth, prin grija astronautului Dumitru-Dorin Prunariu şi a Fundaţiei Seidel.
Cu ocazia simpozionului \"Hermann Oberth şi bazele ştiinţifice ale zborului cosmic\" organizat de
Universitatea Babeş-Bolyai (16-18 mai 2003), la editura Presa universitară clujeană a universităţii
care în urmă cu 80 de ani a validat lucrarea prin diploma acordată autorului, apare această ediţie
bilingvă, cu sprijinul doamnei Dr. Erna Roth-Oberth.
Prof. dr. Simion Simon [...]
