ZEOLIŢII NATURALI. CARACTERIZARE ŞI APLICAŢII ÎN PROTECŢIA MEDIULUI

Lucrarea de faţă se doreşte a fi o compilare a rezultatelor obţinute în cercetarea aplicativă a unei zone de graniţă dintre geologie şi chimie. Obiectul cercetării îl reprezintă proprietăţile specifice imprimate de componenţii mineralogici naturali, nepoluanţi şi ne-energofagi, care dau şi titlul principal al volumului, şi anume zeoliţii naturali şi câteva din aplicaţiile lor în protecţia mediului. Zeoliţii, ca minerale care fac parte din grupa mare a silicaţilor, au fost cunoscuţi şi caracterizaţi în urmă cu peste 200 de ani, ca şi „curiozităţi mineralogice” cu importanţă doar muzeistică. În a doua jumătate a secolului trecut s-au pus în evidenţă concentraţii importante de zeoliţi în rocile sedimentare de natură piroclasică şi anume în tufurile vulcanice. Chimia şi fizica şi-au adus contribuţia la analizarea şi caracterizarea zeoliţilor, iar geologia la identificarea şi descrierea ocurenţelor.