THEODOR LAVI ÎN CORESPONDENȚĂ

Volumul de față – Theodor Lavi în corespondență – aduce la lumină foarte multe detalii importante despre perioada interbelică și implicarea intelectualilor de marcă ai acelor ani în politica de (extrema) dreapta. Volumul oferă mărturii de primă mână despre evenimentele istorice ale României interbelice și prin conținutul său completează cu succes istoria acelor ani tulburi. De multe ori, detaliile intime completează cu măiestrie adevărurile istorice și oferă o perspectivă personală asupra unei perioade grele din viața omului și savantului Theodor Lavi. Însă dincolo de familiaritatea discursului său stă obiectivitatea cercetătorului obișnuit să trateze fiecare eveniment ca unul ce se înscrie în istorie. O istorie dureroasă, mult prea dureroasă, care și-a lăsat amprenta adânc în viața multora dintre cei reuniți – corespondenți sau simple nume enumerate într-o scrisoare sau alta – în paginile acestui volum de corespondență. Theodor Lavi a suferit enorm, însă a știut să își transforme suferința într-un discurs despre supraviețuire. Volumul de față oferă, în cele din urmă, imaginea unei epoci – poate cea mai boemă și mai efervescentă (la nivel cultural și politic) din întreaga istorie modernă a României. Apariția acestui volum a fost suportată de Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică, CNCS-UEFISCDI, prin Proiectul PN-II-RU-PD-2011-3-0014 cu titlul „Originile intelectuale ale antisemitismului. Elemente culturale și reprezentări simbolice în România interbelică”, Număr Contract: 76/05.10.2011, director: dr. Mihaela Gligor, derulat prin Academia Română, Filiala Cluj-Napoca.