ȘCOLILE GRĂNICEREȘTI NĂSĂUDENE (1851-1918)

Evoluţia învăţământului românesc din ţinutul Năsăud în a doua jumătate a secolului al XIX-lea a urmat, în linii mari, traiectoria învăţământului transilvănean din aceeaşi perioadă. Deşi deţineau un statut privilegiat în ansamblul reţelei şcolare româneşti, şcolile năsăudene nu au fost valorificate ca sistem individualizat, ci ca parte a istoriei locale, în contextul reconstituirii trecutului ţinutului grăniceresc. Ca produs al militarizării graniţei, şcolilor li s-a conferit statutul „grăniceresc”, conservat ca element definitoriu al evoluţiei acestora atât în timpul, cât mai ales după desfiinţarea regimentului. „Şcolile grănicereşti năsăudene” reprezintă astfel o sintagmă ce defineşte elementele componente ale reţelei şcolare de pe teritoriul fostului regiment II românesc de graniţă cu centrul la Năsăud. Sistemul de învăţământ local cuprindea: şcolile triviale, şcolile primare naţionale din cele 44 de comune foste grănicereşti, Şcoala normală şi Gimnaziul din Năsăud, a căror tratare individuală sau sistemică s-a regăsit parţial, tangenţial şi fragmentar în cuprinsul unor lucrări sau studii de specialitate. Conturarea unei imagini veridice asupra fenomenului şcolar din zona năsăudeană necesită îmbinarea diferitelor părţi componente ale acestuia, într-o dimensiune factologica, compactă şi integratoare.