SITUAȚIA VÂRSTNICILOR DIN ROMÂNIA

Autorii volumului Situația vârstnicilor din România au pornit în demersul lor de cercetare de la premisa că populația de vârstnici nu poate fi considerată ca o categorie unică, pentru că acest lucru ar face implicit trimitere la falsa idee că populația vârstnică este o populație "problemă": dependentă economic, inactivă, neajutorată, vulnerabilă, bolnavă, o povară pentru ceilalți. Or, o mare parte a populației de vârstnici nu poate fi caracterizată cu aceste cuvinte, cel puțin nu imediat dupa trecerea unui anumit prag de vârstă și nici in decursul unor ani buni, fiind dimpotrivă o resursă importantă pentru societate și familie. Desigur, problemele apar inevitabil odată cu înaintarea spre vârstele mari, când grija pentru populația de vârstnici trebuie să devină o preocupare importantă atât pentru familie, cât și pentru societate. Definiția "vârstnicului" însă nu trebuie să stigmatizeze și nici să includă neapărat termenul de vulnerabil; orice categorie de vârstă are "potențialul" ei de vulnerabilitate.