VISUL SCRIITORILOR ROMANTICI ROMÂNI

Lucrarea se situează la intersecţia dintre literatură (şi literatură comparată), ontologie şi sociologie, subliniind legătura dintre ele, psihism şi imaginar, pentru legitimarea expresivităţii privitoare la reverie/visare şi a concluziilor privind legăturile scriitorilor romantici şi a operelor acestora cu istoria. Pornind de la premisa fundamentală, acreditată de viaţa, activitatea şi opera scriitorilor paşoptişti şi de exegeza specializată, privind mesianismul creaţiei lor şi acţiunea concretă, în consens cu modernitatea, accepţiile acesteia şi cerinţele sociale şi culturale, autoarea urmăreşte / caută, cu termenii lui Gaston Bachelard şi Georges Poulet, cogito-ul visătorilor şi poetica visului romanticilor români. Visul romanticilor români începe cu paşoptiştii, scrie autoarea, vizând delimitarea istorică, literară şi psihologică şi comparând paşoptiştii cu junimiştii (romanticul Eminescu), suprarealiştii, oniricii şi postmodernii, pe baza visului şi a visătorilor.