MICEȘTI, JUDEȚUL CLUJ. OAMENI ȘI OBICEIURI

Micuşanul este un om destoinic şi ospitalier, alcămos (povestitor) şi harnic. Când este vorba de acţiuni şi fapte vitale, cum ar fi muncile câmpului, furajarea şi exploatarea economică a animalelor, munci în gospodăria proprie, întrajutorarea etc., micuşanul de rând pune mâna. Cumpătarea este o altă latură pozitivă. Experienţa istorică l-a învăţat pe micuşan să nu fie prădălău (cheltuitor, risipitor). Astfel, nimeni nu arunca pâinea, nu risipea bucatele, nu lăsa terenul nearat, vacile nemulse etc. Slănina şi untura pregătite de cu iarnă, se consumau doar odată cu ieşirea la plug, la coasă şi la prăşit. Încălţările erau întreţinute pentru a dura o perioadă de 2–3 ani, neezitând ca pe durata verii micuşanul să umble desculţ ori cu sandale ieftine (de cauciuc). Nădragii rupţi erau cârpiţi cu bazon pentru a le prelungi durata de exploatare.