Analiza politicilor sociale de garantare a venitului minim şi combatere a sărăciei în România: 1996–2013

Beneficiile sociale reprezintă o componentă însemnată în sistemul de protecție socială și suscită discuții și dezbateri aproape la fiecare modificare de nuanță politică din aparatul guvernamental, la fiecare adoptare de buget la nivel național. Cheltuielile sociale asumate de stat în vederea combaterii sărăciei sunt considerate a fi excesive sau dimpotrivă, meschine de către actori sociali care stau în poziții diferite și se situează în opoziție unii cu ceilalți pe scena politică, socială sau administrativă a României. Chiar profesioniștii din serviciile sociale, publice sau private se împart în două tabere: unii consideră că prestațiile sociale reprezintă o resursă comodă și facil de accesat pentru familii care aleg să rămână în afara pieței muncii, că beneficiile sociale însumate pentru o mamă singură cu doi copii se ridică la salariul unui asistent social cu doi copii; alții consideră că riscurile pe care le presupune sărăcia pentru dezvoltarea unui copil sunt prea mari pentru a aborda beneficiile sociale altfel decât prin prisma drepturilor cetățenești; alții vorbesc despre cauze ale sărăciei, despre nedreptățile sociale si militează pentru creșterea cheltuielilor destinate protecției sociale.