ÎNTRE BERLIN ŞI SANKT PETERSBURG

În epoca modernă ruşii şi germanii s-au afirmat ca două mari naţiuni ale spaţiului euro-asiatic. Creatoare de cultură şi civilizaţie, ele au propulsat structuri statale ce au controlat vaste întinderi teritoriale şi numeroase popoare. De evoluţia sinuoasă a raporturilor dintre ele au depins, în marc măsură, destinul popoarelor mici şi mijlocii din Europa central-răsăriteană în ultimele două secole. Abordarea corectă a impactului relaţiilor gcrmano-ruse asupra zonei mediane a continentului european este, de aceea, o cerinţa istoriografică de prim ordin, cu evidente reverberaţii în sfera deciziei şi comportamentului politic, pentru ţările zonei, inclusiv pentru România. Clişee postbelice şi grile ideologice continuă să obstaculeze cunoaşterea multor aspecte şi etape ale raporturilor germano-ruse de-a lungul secolelor, inclusiv a consecinţelor acestora asupra poporului român. Dar o privire mai atentă, fie şi sumară, relevă că în raport cu anii sângeroaselor înfruntări militare din cele două războaie mondiale, cu milioanele de victime umane şi imensele distrugeri materiale, istoria relaţiilor germano-ruse din epoca modernă se constituie mai ales din lungi perioade de contacte paşnice pe multiple planuri, de fertile schimburi de bunuri şi valori, de benefice înrâuriri reciproce. [...]