Arhivele Bistriței. Anul IX, Fascicula 1 (23). Aurel Rău In honorem

În această toamnă, Școala Gimnazială din comuna Josenii Bârgăului a primit numele unuia dintre fiii acestei așezări, scriitorul și omul de cultură Aurel Rău. Au trecut 70 de ani de la debutul său cu volumul Mesteacănul, apărut în 1953, an în care moartea lui Stalin a adus o ușurare popoarelor intrate în sfera de influență a Uniunii Sovietice, între care și noi, românii. Erau vremuri foarte grele pentru literatură. În același an, 1953, apărea, după valuri de maculatură, primul roman autentic, Bietul Ioanide, de George Călinescu. În anul 1956, se simțea „dezghețul”, astfel încât Aurel Rău a putut tipări un volum intitulat Jocuri sacre. Și trebuie spus că maestrul de mai târziu a trecut cu decență prin ceea ce s-a numit „obsedantul deceniu”. Absolvise între timp Facultatea de Filologie din Cluj și devenise redactor la „Steaua”, revistă care în același deceniu a publicat fragmente din Faust de Goethe, în traducerea lui Lucian Blaga, dar și poeme de Rilke, care au provocat admonestări ale culturnicilor, întrucât două versuri sunau astfel: „Mare e moartea, peste măsură/ Suntem ai ei cu râsul în gură”.