Relaţiile de prietenie româno-iugoslave (1965-1970): de la semnificaţia duşmanului titoist la semnificaţia prietenului iugoslav

În acest volum ne propunem să arătam modul în care au fost construite relațiile de prietenie dintre cele două țări vecine după anul 1965. Analiza utilizează lentila constructivistă pentru a arăta modul în care identităţile de state socialiste prietene, lansate în proiecte comune de sprijinire a principiilor coexistenţei paşnice, au fost rezultatul proceselor de interacţiune bilaterală, iar microstructura interacţională româno-iugoslavă din perioada 1965-1970 nu mai era deloc una guvernată de suspiciune şi de dilema securităţii (prezentă în perioada 1949-1953), ci de una dominată de cooperare, de interese colective şi de elemente ale comunităţii de securitate. Lucrarea de față descrie modificările din politica internă a Iugoslaviei şi analizează reorientarea (mai precis continuarea inițiată în 1964) politicii externe a României după preluarea conducerii de către Ceauşescu.