LOGICA REACTIVITĂŢII ÎN CHIMIA ORGANICĂ - VOLUMUL II

Scopul principal al teoriei reactivităţii este acela de a găsi o explicaţie pentru diversele transformări chimice observate şi acela de a prevedea modul în care reacţionează compuşii organici atunci când sunt supuşi acţiunii anumitor factori fizici şi/sau chimici. Deşi se vorbeşte despre o aşa zisă chimie organică teoretică această disciplină este în mare măsură empirică deoarece spre deosebire de fizica teoretică, procesele inductive joacă un rol cel puţin comparabil cu cele deductive în elaborarea soluţiilor la problemele generate de observaţii. Legile reactivităţii chimice au un grad moderat de generalizare şi nu sunt invariabile, aflându-se încă într-un proces de cristalizare. Datorită complexităţii deosebite a sistemelor moleculare, în cele mai multe tratări teoretice ale reactivităţii chimice se fac aproximări, în general destul de grosiere, fapt ce explică caracterul relativ al majorităţii demersurilor cognitive în acest domeniu.