Frăţia de cruce. O formă arhaică de solidaritate umană (ediția a doua, revizuită)

Dorind să exileze, din spațiul mult râvnitei armonii universale, inegalitățile de orice natură, responsabile de grave perturbări ale echilibrului psihosocial, toate societățile au apelat la modelul bine‐cunoscut al frățietății.
Nostalgia unei comunități stabile și solidare, structurate conform legilor care modelează relația dintre frați, s‐a dovedit a fi una dintre constantele  spiritului uman, obsedat de elaborarea unui proiect menit să schimbe fața unei lumi dezordonate și, prin aceasta, nesigure. Imaginația utopică a omenirii, funcționând ea însăși ca un veritabil „demers autoterapeutic” (Starobinski 1993: 35), a simțit nevoia să așeze formula relației fraterne printre fundamentele unei societăți sănătos constituite, considerând‐o un posibil remediu al afecțiunilor corpului social, dar și o schemă funcțională, sigură și familiară, de geometrizare a lumii.