Culoarul Bran-Rucăr-Dragoslavele. Studiu de geomorfologie aplicată

https://doi.org/10.52257/9786063726682

Comparativ cu studiile anterioare referitoare la Culoarul Bran – Rucăr – Dragoslavele, consemnate în literatura geografică de specialitate, lucrarea de față se diferențiază, în primul rând, prin faptul că analiza se deplasează, precumpănitor, de la macroscară, la mezo sau chiar microscară, adică la nivelul teritorial la care procesele și fenomenele geografice pot fi surprinse și caracterizate în cel mai concret și detaliat mod cu putință. Pe această cale, investigația dobândește un caracter eminamente aplicat întrucât descifrarea cu acuratețe a circumstanțelor de manifestare a proceselor și fenomenelor este în măsură să permită interpretări de factură predictivă și integrativă ce completează benefic investigațiile de natură cauzală și relațională, îndeobște mai ample în sens scalar.

     Cititorii vor putea descoperi cu satisfacție, interesante trasee  geoturistice redate prin intermediul a patru circuite tematice propuse, cu denumiri sugestive, adecvate și proiectate cartografic, incluzând nu numai geomorfosituri ci și numeroase alte componente valoroase ce țin de patrimoniul cultural (vestigii paleontologice, vestigii istorice, elemente de arhitectură populară, edificii culturale ș.a.) ce sporesc considerabil potențialul de fond al circuitelor propuse. Concret, este vorba despre următoarele geocircuite tematice:

1. „Drumul cheilor și al peșterilor din bazinul superior dâmbovițean”,
2. „Drumul cheilor și al peșterilor din bazinul superior al Văii Prăpăstiilor”,
3. „Drumul cuiburilor fosilifere ale Mării Tethys din aria Moieciu – Dâmbovicioara – Rucăr”,
4. „Drumul peșterilor străbunilor din paleolitic”.

     Demne de remarcat sunt și argumentele temeinice privind posibilitățile de amenajare a trei puncte de belvedere somitală și poate, mai ales, efectele cu potențial benefic pe care geoturismul le poate genera în materie de satisfacție turistică, atât la nivelul vizitatorilor, cât și la nivelul comunităților locale.

     În subcapitolul 5.5.2., autorul aduce o contribuție personală de noutate prin care este subliniată explorarea a două peșteri descrise și analizate în premieră din punct de vedere speofizic și speogenetic, Peștera Miresii (din versantul drept al Cheii Mari a Dâmboviței) și Peștera Dobreștilor-Brusturet (din martorul calcaros Colții Pietrei Galbene situat în versantul stâng al Cheii Strâmte a Brusturetului).