Munții Baiului. Analiza susceptibilității terenurilor la eroziunea în suprafață
Rezumat
DOI: https://doi.org/10.52257/9786063729911
În Munţii Baiului, agresiunea antropică asupra mediului, mai ales în cadrul etajului pajiștilor şi păşunilor subalpine extinse în detrimentul domeniului forestier, modifică lent, dar continuu, înfățișarea peisajului geografic. Modificarea puternică a covorului vegetal, prin activități antropice legate de păstorit și exploatarea lemnului, s-a concretizat prin coborârea artificială a limitei superioare a arborilor (cu 300 - 350 m faţă de cea naturală), generând lărgirea gamei proceselor geomorfologice actuale și amplificarea intensității acestora. Degradarea terenurilor s-a acutizat în condițiile existenței unui număr mare de stâne (arii pastorale preluate în concesiune), amplasate pe fiecare plai care derivă din culmile principale. Lucrarea se adresează deopotrivă autorităților locale decidente, studenților geografi, silvicultori ori agronomi, profesorilor de geografie, dar și publicului larg, interesat de viitorul munților, al pădurilor, pajiștilor și pășunilor, în ansamblu, de soarta patrimoniului natural al României.