„Sublimul Stat otoman“ și Țările Române I

Titlul acestei cărți este inedit în istoriografia românească și nu numai. „Sublimul (Mărețul) Stat Otoman” este traducerea titulaturii din documentele oficiale otomane, care era „Devlet-i Aliyye-i Osmaniyye”; apare și în forma „Devlet-i Aliyye” (Sublimul/Mărețul Stat)^[1]. Aceasta din urmă a fost folosită de marele otomanist Halil Inalçık, ca titlu pentru cele cinci volume cu scrierile sale de istorie otomană. Nu este greșită forma „Poarta otomană”, pentru că a devenit acceptabilă ca urmare a uzului îndelungat, îndeosebi în istoriografia românească. Dar aceasta nu este o titulatură oficială, ci doar una literarizată. Sintagma a fost preluată din istoriografia franceză, care la rândul ei a luat-o din documente diplomatice vechi, unde ambasadorii de pe vremuri ai Franței la Istanbul recurgeau la traducerea metaforelor folosite pe plan local pentru desemnarea puterii otomane.

[1]     Și marele imperiu tătar (kîpceac) Hoarda de Aur (1242-1502) se autointitula oficial Ulug (Ulu) Orda. În „Codex Cumanicus” (ed. Vladimir Drîmba, Bucarest, 2000, p.80 și 95), acești termeni sunt echivalați cu magnus  (mare) și, respectiv, curia (curte, în sensul de sediu al puterii). Ulug Orda - Curia Magna (Marea Curte) însemna sediul marii puteri de stat (vezi și Curia Romana - sediul Statului Papal).  Așadar, denumirea reală, istorică și oficială a Hoardei de Aur este „Mărețul Stat”. „Hoarda de Aur” este traducerea sintagmei Zolotaja Orda, scornită de cronicarii ruși din a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Denumirea oficială (endonim) de Ulug (Ulu) Orda a purtat-o și Hanatul din Crimeea, în calitatea sa de unicul moștenitor legal al marelui imperiu tătar (kîpceac). Hanii Crimeei au folosit până la sfârșit titulatura Ulug Ordanın Ulug Hanı/Padișahı (Marele Han/Padişah al Mărețului Stat). „Hanatul din Crimeea” este un exonim. Endonimul Ulug Orda este de origine tătară (kîpceacă).