DULCE CU AMAR SE MÂNCĂ

Cercetarea de faţă nu se doreşte una recuperatoare, nu încearcă să „facă dreptate” femeilor – de fapt nici nu priveşte doar viaţa femeilor ci şi pe cea a bărbaţilor – ea doreşte pur şi simplu să expună o stare de fapt, un fel de modus vivendi, existent(ă) într-un sat ales de mine a fi prototip al lumii rurale. Logica discursului nu este construită spre a argumenta un DE CE ci pentru a arăta: aşa a fost, acestea au fost schimbările, acestea sunt constantele, aşa se prezintă situaţia în prezent şi mai ales, ce cred subiecţii interviurilor mele despre ceea ce relatează. Mai mult, protagoniştii principali: bărbatul şi femeia sunt văzuţi în relaţie şi nu ca două entităţi distincte. Este vorba despre o cercetare calitativă şi nu cantitativă, aşadar nu ne-am propus să vedem câte familii sunt 100% tradiţionale şi câte nu. În unele „domină” bărbaţii, în altele femeile...