OAMENII ȘI MOARTEA ÎN COMITATUL ARAD (1850-1918)

Tema de cercetare se înscrie astfel în rândul altor articole şi lucrări dedicate morţii în spatial istoriografic românesc, apărute cum spuneam, în special după anul 1990. De asemenea, această temă de cercetare vine oarecum în completarea celor personale anterioare legate de familie, condiţia femeii, concubinaje şi copii nelegitimi, întregind astfel tabloul marilor evenimente din viaţa unui om: naşterea, căsătoria şi moartea. De fapt, lucrarea urmează metoda lui Michel Vovelle de anchetă a morţii pe trei nivele: moartea cantitativă, moartea trăită şi discursul asupra morţii. De asemenea, s-a făcut o trecere în revistă a lucrărilor dedicate morţii atât de istoriografia românească, cât şi de cea universală. A urmat descrierea evoluţiei istorice şi administrativ-teritoriale a spaţiului avut în vedere şi modul în care această evoluţie a afectat populaţia.