Propedeutica limbajului teatral nonverbal în arta actorului

Comunicarea teatrală este un proces complex, stratificat după logica dublării interlocutorilor. Teatrul, citând expresia reuşită a lui Ivo Osolsobě, este un proces comunicaţional realizat prin comunicarea comunicării.1 Comunicarea dintre scenă şi sală, dintre creatorii colectivi (scriitorul, regizorul, scenograful, actorii etc.) şi public se realizează prin comunicarea care are loc în spaţiul dramatic între personajele ludice. Oricum, comunicarea cu publicul se realizează indirect, mijlocit prin comunicarea partenerilor. Există desigur aparteuri, enunţuri adresate direct publicului, „fără ştirea partenerului” şi, mai ales în comedia clasică, se cunoaşte un sistem întreg de enigme construite prin distribuirea inegală a informaţiei printre personajele scenice şi public. Totodată experimentele scenice din ultimul secol teatral au pus în circulaţie formule noi pentru comunicarea directă cu publicul. Totuşi, ceea ce caracterizează comunicarea teatrală constă în desfăşurarea ei mijlocită, indirectă: comunicarea între scenă şi sală se face prin comunicarea mai mult sau mai puţin organică dintre personajele scenice.