Comunicare și noncomunicare în societatea contemporană (ediția a 2-a, revăzută și adăugită)

Dacă oprim, pentru un prim moment, privirea la suprafața lucrurilor, vom constata fără dificultate că acest cuvânt, comunicare, împreună cu „rudele” sale din familia lexicală, cele din câmpul lexico-semantic și cele din seria sinonimică, este/ sunt foarte prezent(e) în vocabularul actual, atât la nivelul limbajului științific, cât și la acela al limbajului colocvial, cotidian. Este urmarea firească a faptului că, în sine, activitatea de a comunica (oricum am numi-o: a vorbi, a afirma, a dialoga, a dezbate, a contesta, a discuta, a declara, a transmite, a publica, a informa, a semnala, a posta, a distribui, a comenta șamd.) este percepută ca fiind una dintre cele mai importante, dacă nu chiar cea mai importantă, dintre toate cele pe care le desfășoară individul contemporan.