Lungul drum al teatrului spre scenă

Când vedem un spectacol ni se ascunde repetiția. Ni se ascund eșecurile, căutările, ni se ascund tehnicile folosite (chiar și atunci când, ca în teatrul postdramatic, aceste tehnici ne sunt arătate). Nu vedem niciodată actorul care încearcă să își amintească textul, nu vedem efortul echipei tehnice, nu vedem nimic altceva decât ce se dorește să ni se arate. Este o realitate care nu ține de stilistică, ci de nevoia teatrului de a-și controla propriile sensuri, prin limitarea percepției spectatorului.