AUTISMUL INFANTIL. STRUCTURI PSIHOPATOLOGICE ŞI TERAPIE COMPLEXĂ, ED. 2

Cumpărați cartea în format tipărit.

1. AUTISMUL - UN MIT TENACE. Scurt istoric al cercetărilor. William Shakespeare, cu o intuiţie uimitoare, explica raţiunea pentru care mitul copiilor sălbatici devenise oarecum credibil atât în perioada în care a trăit el, cât şi mai târziu. In Poveste de iarnă, regele Leontes doreşte moartea noului său născut, dar nu are curajul să comită el însuşi acest act; îi ordonă lui Antigonus să facă acest lucru în locul lui, dar acesta pledează pentru viaţa copilului, până când îl înduplecă pe rege să îl cruţe; acesta decide abandonarea lui în natură, iar Antigonus se roagă pentru sufletul copilului, sperând să fie găsit şi hrănit de vreun animal. Poveşti străvechi stabiliseră deja o punte între lumea fantastică a fiarelor şi fiinţa umană, relatând experienţele unor copii abandonaţi şi crescuţi de animale. Mai mult, aceste poveşti ofereau şi asigurări legate de soarta acestor copii pierduţi, care nu erau în mod obligatoriu sortiţi pieirii. Mitul "copilului sălbatic" reflectă, cu alte cuvinte, dorinţa generală de a crede într-o natură generoasă, care, într-o manieră sau alta, are grijă de toţi copiii ei. Acest mit explică însă, într-o oarecare măsură, şi faptul că există copii care sunt percepuţi ca total diferiţi şi în raport cu care se manifestă o distanţare evidentă. [...]