ŢARA NĂSĂUDULUI. STUDIU DE GEOGRAFIE REGIONALĂ

Ţara Năsăudului îşi înmănunchează trăsăturile de specificitate dintr-o serie de elemente inedite, naturale şi antropice, a căror asociere spaţială şi funcţionare organică o proiectează într-o construcţie de netăgăduită originalitate. Avem în vedere faptul că ea nu situează elementul morfologic favorabil, clasica depresiune intra sau perimontană, la temelia constituirii propriului habitat, ci alternanţa sinuoasă a picioarelor de plai desprinse din culmile Rodnei şi Tibleşului şi orientate, ca un evantai, spre un culoar major de vale: cel al Someşului Mare. În al doilea rând, ea nu s-a grefat, precum Ţara Moţilor, pe substratul dominant al două resurse principale, aurul şi lemnul, ci pe mozaicul de oportunităţi ale unui mediu natural ce n-a excelat prin abundenţă, dar s-a dovedit mai mult decât ospitalier în detaliile sale. Şi, nu în ultimul rând, Ţara Năsăudului îşi datorează personalitatea oamenilor săi, de la Tănase Tudoran, primul român tras pe roata istoriei la „Mocirla” din Salva, în 1763, la „cătanele negre”, menţionate cu admiraţie de Napoleon în ordinul de zi de la Arcole, şi până la academicienii săi, mai numeroşi parcă aici ca în orice altă parte a binecuvântatului pământ românesc.