Haos prin ordine Despre determinism în dramaturgia cinematografică

Ce răspundere are un autor de film? Ce răspundere are spectatorul unui film? Au aceștia vreo sarcină sau chiar o datorie comună? Depinde pe cine întrebăm. În special în vremea când imaginile, cu orice prilej și preț, falsifică realitatea prin modalități în care țesătura devine una imperceptibilă.

Însă nu întocmai funcționează cinematograful? Printr-un simulacru? Nu vinde acesta o minciună temeinic împachetată, prezentând-o spectatorului prin imagini mișcătoare proiectate pe o pânză albă? Tocmai fabricarea minciunii perfect verosimile reprezintă esențiala provocare pentru autorul de film. Totul, cu scopul de a expune tentativa unui adevăr, cu speranța ca persoana aflată în fața ecranului mai întâi să îi devină complice și, apoi, să își descopere adevărul personal.

Cartea de față nu are pretenția de a oferi vreun răspuns. Ea doar analizează o posibilitate, o opțiune ce poate deschide noi cărări în interpretarea unui film. În egală măsură pentru cineaști și cinefili, Haos prin ordine parcurge stiluri și stilistici regizorale asimilate în structurile narative. De la western arhetipal la cinema performativ, de la efect Rashōmon la dezvoltarea filmului experimental, analiza este centrată în jurul determinismului dramaturgic ca modalitate de lucru a regizorului cu sine însuși.