Utopia utopiilor

De regulă, atunci când este vorba despre utopii, mintea celor cât de cât inițiați fuge la cele câteva utopii bine-cunoscute. Fuge la „Cartea de aur...” a lui Thomas Morus – sec. al XVI-lea, sau la „Cetatea soarelui” a lui Tommaso Campanella – sec. al XVII-lea. Pentru mai târziu, mintea le mai poate umbla pe la „Scrisorile...” lui Saint-Simon, pe la „Noua lume morală” a lui R. Owen ori pe la opera lui Ch. Fourier. Am amintit de aceste formule de organizare utopică a vieții socio-umane pentru a putea trece dincolo de ele și pentru a ajunge la cele patru mari utopii ale culturii europene. Este vorba de utopia statului ideal, din Politeia lui Platon, de utopia iubirii și iertării, din cele zise de Isusul din Evanghelii, de utopia imperativului categoric, din opera lui Kant, și, nu în ultimul rând, de utopia eliminării exploatării, din moștenirea ideatică semnată de Marx.