ȘCOALA GEOGRAFICĂ CLUJEANĂ

În capitala spirituală a Transilvaniei putem vorbi, într-o proiecţie peste timp, de o Şcoală a Geografiei pragmatice, practică. Dacă în anii ’60 ai secolului trecut ea îmbrăţişa straiul Geografiei Aplicate, orientare susţinută cu fervoare şi aplomb de magistrul Tiberiu Morariu, astăzi se detaşează prin abordările susţinute de Geografie Regională. Proiectele de planificare şi amenajare teritorială, de elaborare a strategiilor de dezvoltare a regiunilor, zonelor sau microregiunilor o situează, detaşat, în fruntea instituţiilor de profil din ţară, în anumite situaţii chiar la nivel european. O „şcoală” adevărată atrage şi diseminează totodată. Atrage discipoli şi emană elixirul inconfundabil al ideii nepereche; coagulează echipe pentru escalada piscului ultim, niciodată încheiată şi radiază valori în avanposturile altora. Aşa cum, decenii la rând, sub bagheta aceluiaşi mare cercetător şi dascăl care a fost Tiberiu Morariu, s-au format la Cluj, prin doctorat, mari personalităţi ştiinţifice din celelalte citadele universitare geografice din ţară. O „şcoală” veritabilă este cea care, recunoscându-şi inerentele meandre, ţinteşte cu obstinaţie luminoasă (aidoma fluviului în delte) ieşirea la marea Geografiei Mondiale. Ceea ce la Cluj-Napoca, de aproape nouă decenii, se întâmplă în mod constant şi cu deosebită asiduitate. Cartea de faţă, rodul muncii asidue, îndărătnică, cu multă ştiinţă şi cunoaştere, dar cu atât mai merituoasă şi mai binevenită, a unui reprezentant al acestei şcoli, am numit pe profesorul Grigor P. Pop, este o „radiografie statistică” de trudă şi suflet, menită a fixa repere, a poziţiona realizări (atât cât echilibrul unei balanţe imaginare între absolut şi relativ, între obiectiv şi subiectiv, poate să conceapă), a cuantifica atributele unui mediu în care a înflorit şi rodeşte Geografia Clujeană. O realizare demult aşteptată, sortită, cu certitudine, a înfrunta durata.