Din perspectivă etimologică, cuvântul comunicare își are originea în latinescul „communis” care înseamnă „stăpânit în comun” sau, după alții, provine de la verbul „communico”, ce se traduce prin „a împărți, a se împărtăși de la, a pune împreună” (Ezechil, 2002). De aici derivă și modelul interacțional sau interactiv al procesului de comunicare, în cadrul căruia există interacțiuni psihosociale, interlocutorii adoptă, alternativ, rolul de emițător și de receptor al mesajelor transmise (Potorac, 2012).

Educația reprezintă un proces psihosocial complex, teleologic – întrucât este proiectat și realizat în conformitate cu finalități educaționale/ pedagogice și axiologic – întrucât promovează sisteme de valori. Prin educație se vizează dezvoltarea liberă și integrală a individualității umane, formarea și dezvoltarea permanentă a personalității umane, pentru a deveni capabilă de integrare socială și profesională, în raport cu cerințele impuse de societate.