Creștinismul contemporan este supus tensiunilor timpului. După două mii de ani, timp în care a călăuzit destinele atâtor oameni, ce au îmbrățișat credința în Hristos, după ce a fost o prezență în istoria omenirii și și‐a exercitat misiunea sa trecând prin schimbările Antichității, Evului Mediu și Epocii Moderne, după ce a coabitat ca putere spirituală într‐o lume din ce în ce mai secularizată, și mai ales după ce a modelat gândirea, valorile morale, expresiile artei sacre, creștinismul mileniului trei este în pragul unor schimbări radicale.

In un mondo in cui la superficialità diventa sempre più generalizzata, ho considerato opportuno concentrarmi su due figure cruciali nella storia della Chiesa Cattolica e del Cristianesimo, figure che hanno preso sul serio la parola di Dio e il suo insegnamento.

Le aperture spirituali provenienti dalla lettura di Ignazio di Loyola e di Teresa d’Ávila – derivanti soprattutto da una lettura della loro esperienza spirituale così com’è descritta nei loro scritti autobiografici – hanno creato lo spazio necessario per la presente ricerca.