MIGRAȚIE ȘI RELIGIE

Valurile migratorii au trecut peste Europa în timpurile străvechi – parcă ne aducem aminte din cărțile de istorie. Recent un nou val migrator pare să cuprindă bătrânul continent. Și, tot recent, înainte de a muri Marco Pannella un arhicunoscut lider politic radical din Italia, anticlerical, dar și mare apărător al drepturilor civile, impresionat de vizita Papei Francisc pe insula Lesbos îi scrie acestuia o scrisoare emoționantă. Dincolo de anticlericalismul său se simte profunda credință a acestui om: „Am între mâini crucea pe care o purta Monseniorul Romero, şi nu reuşesc s‐o mai abandonez” precum și tenacitatea unui om urmărit de un gând: „spes contra spem”. Drama refugiaților a pus Europa în fața mișcărilor de solidaritate cu aceste persoane dezrădăcinate, a reînviat mișcările ultranaționaliste și, în egală măsură, a trezit spaimele atavice specifice omului fără de Dumnezeu. Populații pașnice, sedentare, au fost puse în fața confruntării cu „celălalt”, prilej de a‐și exercita solidaritatea specifică omului, dar și de a medita asupra propriei identități culturale care este adânc înrădăcinată în trecutul unui teritoriu european.