Icoana românească pe sticlă. Curs universitar

Pictura pe sticlă își are originea în Bizanț. De aici, arta picturii pe sticlă a fost adusă mai întâi în Italia, la Veneția, de anumiți pictori bizantini, unii cercetători estimând ca perioadă inițială intervalul dintre anii 1380‐1420 (Popescu, 1969, p. 31). Conform informațiilor istorice, odată cu evenimentul major al căderii Constantinopolului sub turci, în anul 1453, mulți dintre iconarii bizantini au fost nevoiți să se refugieze în Apus, ducând cu ei influența artei bizantine. Conform opiniei asumate de majoritatea istoricilor, pictura pe sticlă a început să fie prezentă în Transilvania în prima jumătate a secolului al XVIII‐lea, prin intermediul negustorilor ambulanți care vindeau obiecte de cult specifice Apusului, produse în centrele de pictură pe sticlă din zonele răsăritene ale Europei Centrale (Bavaria, Boemia, Austria Superioară, Silezia, Moravia, Galiția și Slovacia).