Globalizarea industriei chimice românești: dependență occidentală socialist și dezindustrializare post‐socialistă (1959‐2000)

În perioada desfășurării muncii de teren, tendința de a refuza purtarea unei discuții despre platforma din Săvinești a fost frecventă. Chiar dacă recomandările fuseseră abundente încă de la început – dat fiind caracterul cvasi-mono-industrial al zonei centrate pe industria chimică – posibilitatea unui interviu nu a fost agreabilă pentru numeroși potențiali respondenți. Adesea, împotrivirea era vehementă încă de la prima conversație telefonică, alteori predomina amânarea repetată a discuțiilor. Dintre aceste cazuri, unul a ieșit însă în evidență. Parte dintr-un șir de potențiali respondenți pensionați după Revoluție, persoana în cauză a acceptat acordarea unui interviu după menționarea recomandării primite. Ajuns la fața locului (o cafenea din centrul municipiului Piatra-Neamț), a urmat apelul de curtoazie: răspunsul și atitudinea s-a schimbat, transformându-se în critică la adresa guvernelor trecute responsabile pentru „distrugerea” industriei locale unde a muncit timp de 40 de ani. Nemijlocit, a refuzat întrevederea și orice contact ulterior.